Rugăciune

Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupra-ne coboară, O, Maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie! Noi, cei din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne—ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie! Mihai Eminescu...
Mai multe

Elegie, A.S. Puskin

Elegie, Aleksandr Puskin A tinereţii stinsă veselie Mi-e grea, ca mahmureala din beţie. Dar ca şi vinul, îndelunga întristare Cu cât mai veche e, cu-atât mai tare. Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumat Vesteşte un viitor înnegurat. Dar viaţa nu vreau, o prieteni, s-o sfârşesc. Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc. Ştiu, bucuria-mi va surâde încă Prin zbucium şi nelinişte adâncă Şi iar din cupa armoniei...
Mai multe

Epigramele vinului, Păstorel Teodoreanu

Consolare Două lucruri mai alină Al meu chin şi a mea boală: Damigeana când e plină Şi femeia când e goală. Mitologie Şi Afrodita, cea în şolduri lată, Şi Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta înstelată. Ci dintr-o amforă cu vin grecesc! Si câteva dedicații, de la prietenii epigramiști: Epitaf Urel Steresscu Orei, 1939 Aci-şi dete Păstorel Un obştesc şi demn sfârşit. Nu aprindeţi vreun chibrit, Că...
Mai multe

Învierea – Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de...
Mai multe

Romanţă fără ecou

Ion Minulescu Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îţi mulţumesc!... Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?... Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?... Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?... Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe...
Mai multe

HOREA LA CIZER

HOREA LA CIZER Era spre seară. El urcat pe schele punea şindrila lucie-oglindă, când noaptea se va scutura de stele să nu se frângă una de o grindă.
Va fi şi toamnă şi vor fi şi ploi, vor năvăli zăpezile curând – pe-acoperiş să se prelingă moi şi să se lase blânde pe pământ. Ca nişte fluturi adormiţi, plăpânzi, lua şindrila şi o...
Mai multe

Lauda suferinţei

Lucian Blaga Atâţia dintre semeni nu prea ştiu ce să înceapă-n zori cu suferinţa. Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa. Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunţi albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgăre de ţărână o lacrimă sau sâmbure de cer. Nu mai calcă pe pământ cine calcă-n suferinţă. Ea schimbă...
Mai multe

Și te iubeam

Și te iubeam. Când mă uitam în neînțelegerile tale uitate, la ochii tai udați de prea multe realități aparente. Un țel proiectat prea jos, în fertilitatea mării, Niște țărmuri visate prea sus, printre petale de alge. Există vreun val pentru odiseea inimii? Care e distanța între floare și absolut? Cruzimi banale ale scuipatului în grădini, Când tot ce-i fugar culege esențe și eternități. Ești tu liantul intre neștiutul etern și sublimul zilei Lipsa matematicii înverșunează mai adânc ca lipsa de rost. Trăiesc pentru a birui, sau birui pentru a putea muri? Mă retrag din monstrul clipei, tu rămâi al ei trecător. Tu, mai curândă decât marea, eu, mai inutil decât amorul, Veșnic îndrăgostit de pângarirea timpului. în dulcele stil clasic, scoboară-te...
Mai multe

Lăsaţi-ne în legea noastră

de Grigore Vieru Peste biata noastră humă, Peste omul necăjit, Vine iar un fel de ciumă, Vine roşu plebiscit. Bine nu scăpăm de una, Şi-alta vine peste noi, Ne ineacă mătrăguna, Şi un greu străin gunoi. Vrem sa trăim sub stea albastră, Cum inimii îi place, Latinei inimi cum îi place. Lăsaţi-ne în legea noastră, Lăsaţi-ne în pace, Lăsaţi-ne odată în pace! Moşii noştri cu prescură, Cît aici au vieţuit, Ştiau numai...
Mai multe

Primăvară

de George Topârceanu  După-atâta frig şi ceaţă Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheaţă Nasul şi picioarele! Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuşi Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieşit un pui de muscă Să-şi usuce labele. Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice. Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză. Doi cocoşi se iau la...
Mai multe