Știau dacii să scrie?

De câte ori apare o discuție mai înaltă despre daci se găsește vreun inteligent care crede că a dat lovitura retorică decisivă invocând lipsa de scrieri din istoria dacilor. Da, au fost un popor și o civilizație interesante, puternice militar, dar nimic mai mult, în fond niște analfabeți, puternici și bărboşi, fără prea multe complicații intelectuale; dacă tot îi comparăm cu grecii sau romanii, unde sunt marile lor opere? (Dacii au fost din alt aluat, iar comparația nu își are rostul din punct de vedere cultural).

Lipsa urmelor scrise de la daci (bineînțeles „Decebalus per Scorilo” e irelevant și fără semnificație în economia unei societăți așa mari) face din parte misterul intrinsec care înconjoară și probabil va învălui întotdeauna una dintre cele mai interesante civilizații ale antichității (asta și cu voia omului).

Poporul și lumea dacilor sunt dezbătute și descrise în aproape 300 de lucrări antice (inventariate în sec. XIX de un ministru al culturii, academicianul Alexandru Papadopol-Calimah), întâmplător sau nu, toate pierdute !

Mai toți marii învățați ai vremii, istorici, filosofi, oameni politici sau militari erau fascinați și preocupați de fenomenul dacic (nu e întâmplător că și azi încă stârnește pasiuni); niște barbari involuați și inculți nu puteau trezi atâta interes în rândul unor oameni de seama!

Chiar dacă puțin exacerbat, ştim de la Iordanes că Deceneu i-a învățat pe geți etica, filosofia, logica, fizica sau astronomia făcându-i „superiori tuturor barbarilor” (științe ce implică, scrisul).

Apoi, dacă cineva a vizitat Sarmizegetusa Regia sau alte cetăți, sau pur şi simplu a parcurs studiile care analizează zona sacră, observă cunoștințe avansate de geometrie și astronomie (e.g. numărul de aur, Φ se regăsește în raport, în fiecare templu, multe tangente spațiale, orientări urano-solare, etc.). Nimeni nu poate face geometrie și astronomie fără creion și hârtie!

Și atunci de ce nu avem nimic scris de la daci? E simplu, vorbim de o cultură de esență religioasă, una orală și ezoterică.

Din păcate, cartea lui Traian, De Bello Dacico, după care s-a întrupat filmul Columnei nu mai există, dar a dăinuit cea care a inspirat-o, De Bello Gallico a lui Cezar. Analogiile dintre celți și daci sunt multiple, nu doar ramurile de vâsc și stejarul, dar și ceea ce ne relevă Cezar despre preoții celți, druizii, ce „…socotesc că nu îngăduie consemnarea în scris a învățăturii lor” și se tem „ca nu cumva discipolii lor, biruindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria…”. Adepții lui Zamolxis au avut aceeași filozofie. Dacă celții, o societate net inferioară în dezvoltare celei dacice cunoșteau scrisul dar nu voiau să-l practice, lucrurile se limpezesc în zona noastră.

……………………………………………………………………………………………

Vocația culturală e multidisciplinară, nu poți citi marii autori francezi sau rușii și asculta manele; nivelul gustului artistic nu e întâmplător ci reflectă statusul societății: când te îmbraci cu cele mai fine podoabe, turnate după o matriță unică în lume, pe motive (reale și mitologice) ce exced mult realitatea naturală a spațiului tău, nu poți fi analfabet.

Sarmizegetusa Regia e cercetată cu indulgență la 10%. Alte cetăți sau spații dacice nici atât. Matrița (din poză) a fost descoperită din întâmplare în noapte de Sancta Diana a daco-romanilor (Sînziene), nu știm și nu vom afla ce secrete asemănătoare se ascund în cele 260 de terase ale orașului-cetate.

VD

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone