Capitalism socialist românesc

Una dintre marile combinații pe bani pe publici din România e Pilonul II (PII). Ni se tot spune că sunt banii noștri, puși deoparte și administrați pentru bătrânețe, dar nu este chiar așa; singurii bani cu adevărat privați sunt cei din PIII, căci nu am hotărât eu să contribui la PII, ci legea, atât ca obligativitate cât şi cuantum, iar eu nu pot să mă ating de ei până la pensie – presupunând că o apuc.

Din aceste fond (PII), tot prin lege, sunt plătiți cei ce îl administrează: am făcut un calcul înainte de OUG 114, sumele alocate anual administratorilor însumează cam cât costul Catedralei Mântuirii Neamului (nu cel la zi, ci final!). Asta pentru ce? Pentru ca din sumele colectate la PII să fie împrumutat statul!

(70% din activele PII sunt titluri și obligațiuni de stat, structură de portofoliu ce o poate face și un student de la ASE; nu stimularea finanțării economiei românești unde intermedierea financiară e la pământ – cum ar fi fost un fond de investiții din acești bani? – nu plasamente sofisticate, ci acoperirea decalajelor și găurilor bugetare…).

Faptul că unor băieți deștepți, nu mulți, legea română și doar ea, le pune anual în brațe, din bani publici, câte o Catedrală a Mântuirii Neamului (în echivalent euro), fără să facă mai nimic, nu bășică pe nimeni din categoriile #uniţisalvăm#vremspitale#şîeu, şamd, aici etalonul etic și moral nu e biciuit de nici o revoltă.
………………………………………………

Vestea bună e că PII va deveni monkey business pe lângă ce se prefigurează: privatizarea sistemului de sănătate. Plăcinta totală, jackpot-ul, e aici vreo 10 miliarde euro (bugetul MS + Casă), din care orice procent atragi, devii un băiat fooarte deștept.
Privatizare vorba vine, că la fel ca la PII, e tot din bani publici. Să pui în competiție sistemul privat cu cel public pe cocoașa Casei Naționale de Sănătate (şi a buzunarului privat), asta da combinație socialistă.

Condiția principală și prealabilă pentru un sistem privat de sănătate e existența unui sistem de asigurări private de o dimensiune relativ apropiată cu a lui, o himeră la noi. (căci chiar și acum, un procent neverosimil din cifrele clinicilor și spitalelor private, e tot pe contul CNAS).

Pe scurt, într-o parafrază concluzivă, ceea ce e interesant la neo-liberalismul românesc e că nu e liberal, și nu e nou.

#capitalismsocialist

PS: pt cei invocă prețurile uriașe la servicii medicale din State, amintim că acolo (i) principalul contribuitor pentru cei ce nu lucrează în sistemul public sunt asigurările private, şi (ii) drepturile medicilor sunt pe măsura riscurilor şi viceversa (e.g. dacă un medic, sub inspirația zeiței castității, îi tăia ștromeleagul unui pacient ca la noi, trebuiau cinci generații de Ciomu să plătească despăgubiri)

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone