Definiția inculturii

Să spui că d-şoara Irina Rimes e incultă (vizavi de tema Brâncuși), adică nepotrivită, trebuie întâi să definești incultura. Există o sumă mare de oameni foarte inteligenți şi foarte culţi ce au ajuns la un consens pe subiectul acesta. Amintim aici, nu cu mare plăcere, ci pentru că e popular (şi supraevaluat) la noi, pe dl. A. Pleșu ce consideră, la fel ca preopinenții săi, că a fi cult nu înseamnă a știi tot, ci înseamnă a știi unde să cauți și ce repere să îți iei pentru o anumită problemă.

De exemplu, dacă ni se dă o temă gravă și complexă, să zicem ortodoxia lui Eminescu, e bine să știi care sunt cei mai buni eminescologi, iar din rândul acestora, care sunt cei ce au studiat cel mai temeinic religiozitatea lui, ce validitate au ei în domeniu, și atunci ajungi la o sumă restrânsă de nume, ale căror idei le studiezi și le raportezi la propriile opinii pentru o concluzie.

D-şoara Rimes a afirmat din start că e mainstream (în limbaj de business asta înseamnă segmentul popular, opus celor premium, super-premium şi exclusivist), sintagmă fără nici o relevanță în context, dar cu altă conotație foarte interesantă: e segmentul celor ce nu caută referințe și nu le studiază dacă li se oferă.

Dacă cineva din alte timpuri primea o astfel de sarcină, stătea 2 zile în bibliotecă şi revenea cu cel puțin 10 idei imbatabile despre Brâncuși.

A fi cult nu înseamnă a sta toată ziua cu nasul în cărți pentru a acumula informație, ci a medita mai tot timpul (a fi prezent!) la cele puține sau multe pe care le cunoști s-au tocmai le-ai întâlnit. În limbaj ortodox, „nu multe, ci mult!”.
(Pentru că în momentul când începi să problematizezi, lectura şi cercetările se adaugă de la sine)

D-şoara în cauză e total incultă (în general și pe subiectul Brâncuși) nu pentru că nu știe nimic despre temă, ci pentru că ea pe sine, se exclude din start oricărei perspective de a căuta și a-şi defini referințe.
…………………………………………………………………………

Redăm (încă o dată) un dialog absolut inițiatic între Țuțea și Brâncuși (la care m-am încumetat să-i scriu o introducere cam neroadă), dialog ce ar trebui să marcheze nivelul oricărei discuții duse despre Brâncuși.

PS: Tinerețea și frumusețea nu exclud cultura și înțelepciunea, dimpotrivă! Eminescu e mai frumos ca semizeul Ahile și mai înălțător ca (urâtul) Socrate!

http://clujaxio.ro/2017/12/23/tutea-brancusi/

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone