Patriotism versus separatism, românism versus central europenism.



Vlad Nap
 este absolvent al Facultății de Istorie si Filosofie UBB Cluj. A urmat studii postuniversitare în domeniul valorificării patrimoniului cultural și are un master în istorie medievală și istoria artei în cadrul aceleiași universități clujene.  Este autor al cărții “Biserica de lemn din Padureni”, Editura Mega, Cluj Napoca, 2013

——————————————————————————————————-

Se apropie  Ziua Națională a României și sărbătorirea unui secol de la înfăptuirea Unirii românilor. Pe fundalul pregătirii acestor evenimente, observăm din nefericire – mai ales pe rețelele de socializare – o activitate tot mai obraznică și plină falsuri istorice ale «ardeleniștilor», fani ai «poetului» Sabin Gherman. Pentru început, să vedem cum a apărut această mișcare.

Mișcarea ardelenistă” a apărut încă în anii ‘90. Inițiatorul ei, care a făcut vâlvă la acea vreme,  un personaj numit Sabin Gherman, ziarist din satul Zau de Câmpie, jud. Mureș. Deși auto-proclamat ardelenist feroce, Gherman surprinde  încă de la început printr-un traseu universitar formativ, paradoxal, departe de instituțiile universitare transilvane. A absolvit Facultatea de Litere din Craiova, secția română-franceză. În perioada școlarizării lui Sabin Gherman,  la Universitatea din Cluj exigențele academice erau/sunt mai mari, iar binecunoscutul prestigiu al Facultății ei de Litere nu permite o studenție superficială (se intra destul de greu, iar absolvirea destul de dificilă pentru cei neserioși).

Fără realizări profesionale notabile, cu ambiția de a ieși pe orice cale din anonimat, considerând că nu îi sunt  apreciate la justa lor valoare  harul poetic și cel jurnalistic, Sabin Gherma reușește totuși să își promoveze imagine și să se facă totuși mediatizat printr-un mod mai puțin ortodox, dar ingenios. A  scris un articol care a produs la vreme lui o oarecare vâlvă, mai mult prin titlul său voit senzaționalist, decât prin calitatea ideilor exprimate: “M-am săturat de România”.  Articolul a fost publicat în 1998 în cotidianul “Monitorul de Cluj”, fiind în esență un eseu asimilat mai târziu ca manifest al Fundației ProTransilvania.

Vâlva creată de articol a plăcut unor influenceri ai iredentismului maghiar, unii dintre ei adepți ai resturării vechii aure nobiliare austro-ungare în Transilvania. Dovadă că, în urma publicării articolului, Sabin Gherman începe să conferențieze între anii 1999-2000 la diferite universități din Viena și Budapesta. În mai 2000, Sabin Gherman devine fondator și președinte al Ligii Transilvania-Banat. Articolul lui Gherman a fost ulterior transformat într-o carte în cre apare cu precădere expresia frustrărilor și nerealizărilor sale personale,  precum și dorința de a găsi vinovați pentru aceste nerealizări.  După o scurtă perioadă de vâlvă mediatică,  nimeni nu a mai băgat în seamă tezele ardeleniste ale lui Sabin Gherman, acestea intrând din nou într-un con de umbră.

Televiziunea, pasiunea fotbalistică locală și Biserica Greco-Catolică –  folosite ca noii markeri ai separatismului ardelenesc.

,,Salvarea” de la anonimat a ideologului separatismuljui ardelenesc a venit odată cu angajarea sa la o televiziune locală din Cluj-Napoca, televiziune aflată în proprietatea controversatului om de afaceri Árpád Zoltán Pászkány.  Aici a favorizat jocul unor grupuri locale de interese, având ambiția să devină agentul lor electoral. Aceste grupuri fluturau în 1990 steagul unui regat apostolic dispărut de mult pentru a găsi o justificare a separării Transilvaniei de restul României. Azi, nu lipsite de  inteligență și abilitate, aceste grupuri de interese au realizat că nu se mai poate  realiza un asemenea proiect cu o veche retorică iredentistă, prin exluderea majorității românilor din Ardeal.  În consecință, au încercat să vină cu o altă formulă de separare față de România. Este vorba de încurajarea unei presupuse identități regionale  de tip “multi-etnic”, una radical diferită de identitatea națională românească – ardelenismul.

O astfel de schimbare strategică în discursul iredentismului maghiar nu mai presupune apelarea la vechea retorică a respingerii românilor transilvăneni în bloc, în favoarea unor nostalgii de dominație exclusivă a minorității maghiare din perioada austro-ungară.  De astă dată,  se elaborează o nouă retorică a includerii românilor transilvăneni într-un asemnea proiect separatist. Firesc, un asemenea proiect nu se poate realiza fără concursul românilor majoritari din Ardeal. De aceea, este nevoie ca, prin mijloace de propagandă și prin tehnici de influențare, să fie fabricată o falsă conștiință a unei identități locale, bazată pe marcarea unei presupuse diferențieri regionale radicale față de restul românilor.


Un separatist ardelenist cu “steagul Ardealului”.

Dar, pentru a convinge în ziua de azi e nevoie de presa. Grupuri de interese locale  responsabile de alimentarea acstui fenomen  au creat o televiziune ,,ardeleanească’’ și  au găsit un influncer român care să convingă alți români transilvăneni  să accepte un proiect separatist. I-au oferit lui  Sabin Gherman acest rol, el urmând să-i convingă pe românii că separarea Ardealului de restul României este unica soluție de salvare economică. Dacă influencer-ul care să apară “pe sticlă” ar fi fost un maghiar sau un sas,  efectul dorit nu ar fi fost același. Dimpotrivă. Dar, chiar și așa, televiziunea respectivă nu a avut audiența scontată. Intelectualitatea românească nu a căzut în această capcană a  seducției mediatice.  Încercarea de a convinge ,,prostimea’’ prin emisiuni lungi de muzică populară nu a reușit nici ea. Aducerea în emisiunile lui Gherman a unor personaje de tip Aurel Tămaș, cu care discuta Sabin Gherman despre spiritul ardelenist, nu a avut niciun efect.

O schimbare strategică în discursul iredentismului maghiar: nu se mai apelează la vechea retorică a respingerii românilor transilvăneni în bloc, în favoarea unor nostalgii de dominație exclusivă a minorității maghiare din perioada austro-ungară.  De astă dată,  se elaborează o nouă retorică a includerii românilor transilvăneni într-un asemnea proiect separatist. Firesc, un asemenea proiect nu se poate realiza fără concursul românilor majoritari din Ardeal. De aceea, este nevoie ca, prin mijloace de propagandă și prin tehnici de influențare, să fie fabricată o falsă conștiință a unei identități locale, bazată pe marcarea unei presupuse diferențieri regionale radicale față de restul românilor.

După televiziunea cu care să spele creierele, grupurile de interese ardeleniste au găsit încă un mod ingenios de a consolida această falsă conștiință a unei identități locale –  fotbalul, sportul cel mai iubit de români. Cumpărarea echipei de fotbal C.F.R. Cluj a constituit încă o fază strategică a proiectului separatist. C.F.R. Cluj  trebuia să devină în timp ,,o echipă a Ardealului”, un fel de reprezentativă a regiunii Transilvania. S-au investit mulți bani. Performanțele nu s-au lăsat prea mult așteptate.  Fotbalul înseamnă azi foarte mulți bani și posibilitatea de a influența mase de oameni cu ajutorul acestui sport popular. Și, totuși, cu toți banii investiți în această “reprezentativă a regiunii Transilvania”, C.F.R. Cluj nu a reușit să devină, așa cum își doreau probabil unii, emblema sportivă a separatismului ardelenesc . Cu toate performanțele sportive realízate, în pofida imenselor sume de bani investite, clujenii nu și-au trădat echipa lor de fotbal – Universitatea Cluj, una dintre cele mai iubite echipe de fotbal din Transilvania, și nu numai. Pentru suporterii echipei de fotbal  U Cluj tradiția, unitatea și respectul față de înaintași sunt deasupra tuturor performanțelor realizate de C.F.R Cluj. Nu își pot trăda echipa pentru o alta care primește mai mulți bani. Pentru orice suporter român transilvănean a trăda U Cluj ar fi echivalentul renegării propriei mame.

Remorcarea politică a Bisericii Greco-Catolice de către ardeleniști și progresiști.

Una din cele mai perverse tactici de propagandă ale ardeleniștilor este faptul că se folosesc de Biserica Greco-Catolică pentru a-și legitima fantasmele separatiste. În ultimii ani a apărut o groază de ardeleniști atei, cu discursuri pro-avort, pro-homosexualitate și cu o retorică împotriva familiei normale, formată dintr-un bărbat și o femeie. Cu toate acestea se revendică în public ca fiind greco-catolici. Ba, mai mult. Au devenit “activiști” ai cauzei greco-catolice. A apărut fenomenul proliferării “identităților virtuale greco-catolice”. Progresiștii s-au gândit să remorcheze politic această confesiune. Pentru a se diferenția electoral și partinic a devenit la modă să te dai drept “greco-catolic” pe rețelele de socializare, unde deseori se lansează o multitudine de dezbateri pe teme sociale și politice. Gherman și separatiștii săi au ajuns să speculează situația nedreaptă a Bisericii Greco-Catolice de azi, pentru a a câștiga aderenți din această confesională. Au devenit avocații politici ai cauzei Bisericii Greco-Catolice, la TV sau pe internet. Folosesc identitatea greco-catolică ca pe o insignă de partid prinsă la rever.


Înainte să fim abandonați de statul român, am fost abndonați de către unii ierarhi greco-catolici complici și corupți.

A fi greco-catolic înseamnă în primul rând a crede în Biblie și în doctrina Bisericii Catolice,  nu în programul LGBT al neomarxiștilor de la Bruxelles. Pe lângă atacurile tradiționale ale BOR la adreas greco-catolicismului românesc, pe lângă jafurile din patrimoniul Bisericii Române Unite cu Roma comise de adepții buldogismului ortodox feudal,  trista situație în care se găsește Biserica Greco-Catolică azi se datorează în primul rând unor ierarhi din conducerii acesteia.  Deseori, situația greco-catolicilor s-a înrăutățit în primul rând din cauza unor ierarhi ai lor. Înainte să fim abandonați de statul român, am fost abndonați de către unii ierarhi complici și corupți. Degeaba se fac mobilizări pe internet. A apărut moda petițiilor online. Ce să facă statul român, dacă episcopul tău e corupt si acceptă traficarea unor bunuri ale Bisericii după cum vrea el și către cine vrea el? Când la Cluj ai o conducere de inculți, lași, unii foști turnători la Securitate, foști strungari și foști zarzavagii puși doar pe căpătuială proprie din averea Bisericii, acesta este rezultatul. Pe locul cardinalului Iuliu Hossu s-a cocoțat o nulitate, un om fără vlagă. Episcopul Crihălmeanu s-a opus revenirii multor comunități la greco-catolicism. Dacă prin atutudinea curajoasă și intransigentă a unor ierarhi greco-catolici la vremea lor s-ar fi adus credincioșii înapoi, conform legii, bisericile greco-catolice confiscate de regimul comunist reveneau Bisericii Române Unite cu Roma. Separatismul ardelenist se folosește de sentimentele reale de nemulțumire ale greco-catolicilor  pentru a le remorca la proiectul lor anti-național și pentru a le instrumentaliza partinic.

eaparatiști ardeleniști,  voi nu ne cunoașteți pe noi, greco-catolicii, și este mai bine că nu ne cunoașteți. Așa că lăsați-ne în pace Biserica în care noi credem. Vedeți-vă de ateismele voastre în altă parte, nu în altarele greco-catolice. Ca și creștin însă, vă spun că ar fi bine să treceți pe la biserică, la spovadă, împărtășanie, dar nu cred că știți ce înseamnă astea. Suntem cu ochii pe voi, să nu uitați asta.

Falsurile istorice ale ardeleniștilor pentru justificarea separatismului.

Istoria este folosită ca principală armă a separatiștilor ardeleniști. Devine victima lor predilectă. Speculând faptul că istoria oficială a fost plină de mituri și naționalisme ieftine, unele chiar la nivel de Academie, ardeleniștii încearcă să profite de acestea, prezentând publicului doar părți de istorie convenabile lor, ascunzând anumite fapte, sau interpretându-le ei după bunul lor plac.

Reușesc de multe ori datorită necunoașterii de către public a istoriei adevărate bazată pe știință. Însă ei demitizează istoria prin crearea altor mituri, atacă minciunile istorice inventând alte minciuni. E plin internetul de ardeleniști care habar nu au să citească un document istoric medieval ,premodern sau modern, nu cunosc paleografia veche, nu au participat în viața lor la o săpătură arheologică, dar ei se cred mari specialiști în istorie. Pentru că publicul nu cunoaște termenul medieval de vasalitate, ardeleniștii speculează aceasta prin hulirea lui Mihai Viteazul și inventarea altor uniri chiar mai devreme, în realitate fiind vorba de simple acte de vasalitate existente peste tot în Europa. De asemenea, celebrul act de libertate religioasă proclamat în principatul Transilvaniei în secolul al XVI-lea este speculat de ardeleniști care vor să demonstreze libertatea religioasă care ar fi existat în Transilvania.

În realitate, românii ortodocși majoritari în Transilvania nu erau recunoscuți, ci doar tolerați. Mai mult, chiar religii recunoscute erau asuprite. În principat a dominat politic religia reformat-calvină îmbrățișată de majoritatea nobilimii maghiare. Aceștia au dus o politică de îngrădire a libertății romano-catolicilor, nelăsându-i să aibă episcop fiind chiar obligați să participe la slujbe reformate. Unitarienilor li s-a impus folosirea cărților religioase calvine și a școlilor calvine. Mulți au fost obligați să treacă la calvinism. Aceasta era ,,libertatea religioasă’’ în timpul principatului. Dar cele mai mari fabulații ale ardeleniștilor sunt cele legate de faptul că noi românii ardeleni o duceam nemaipomenit în Imperiul Austro-Ungar și nu ne ne-am dorit unirea cu Regatul României. Le amintesc episodul memorandumului, când pentru niște hârtii trimise împăratului, elita românească a fost condamnată la închisoare.

Sabin Gherman a ajuns să spună că noi românii ardeleni am înlocuit valsul vienez cu sârba oltenească în 1918. Câtă ipocrizie din partea acestui fabulist. Înainte de 1918, majoritatea românilor ardeleni erau semi-analfabeți și analfabeți. Majoritatea școlilor erau confesionale și se făcea o singură clasă. Salariul învățătorului trebuia plătit de către oameni, nu de stat. Strămoșii noștri mâncau în perioada austro-ungară mămăligă cu mâna, nu ascultau vals vienez. Majoritatea românilor erau țărani care aveau puțin pământ sau deloc. Ne povestiți de un imperiu austro-ungar civilizat și dezvoltat economic. Minciuni din nou. Între anii 1900-1914 au emigrat din Ardeal și Banat peste 350.000 locuitori, majoritatea în S.U.A și Canada. O mulțime de ardeleni, inclusiv secui și sași,  erau plecați în Regat la muncă. Toate aceste valuri de emigrație au fost cauzate de situația economică dezastruoasă în care se găsea imperiul corupt după care plâng separatiștii ardeleniști. După 1918, toate școlile confesionale au devenit de stat, cu patru clase obligatorii. Nu cu una, ca în imperiu. Salariul învățătorilor era plătit integral de către Statul Român. Mulți  transilvăneni s-au întors după 1918 din emigrație.

Legat de afirmația prin care noi ardelenii români nu voiam unirea vă contrazic printr-un exemplu legat de propria mea familie. Străbunicul meu matern Vasile Moldovan din localitatea Boian, județui Cluj, trimis să lupte în armata austro-ungară în Galiția, a fost luat prizonier de ruși, alături de alte sute de mii de ostași de diferite nații. În lagărul de la Darnița (lângă Kiev), s-a înrolat voluntar în Armata Română, a depus jurământ de crediță regelui Ferdinand și României la Iași și a participat la luptele de la Mărășești. Duhovnicul său a fost cunoscutul preot și scriitor greco-catolic Ion Agârbiceanu, fugit și el din Imperiul Austro-Ungar și ajuns preot militar în armata română pentru greco-catolicii ardeleni voluntari. Străbunicul a murit la Mărășești și este înhumat în mausoleu. Străbunica rămasă văduvă cu trei copii a primit de la Statul Român pământ și pensie după străbunicul, cu ajutorul cărora a putut să-și crească liniștită copiii. Iar cazuri precum al străbunicului meu sunt multe.

După 1918 au fost împroprietăriți țăranii ardeleni. Mulți au cumpărat pământ ieftin de la foștii proprietari care au dorit să-l vândă pentru a nu fi confiscat(deși cu despăgubire de la Statul Român). Oare au putut plânge strămoșii noștri după Imperiul Austro-Ungar în care nu aveau pământ ? Nu au plâns deloc, au dus-o mult mai bine în perioada Regatului României. Nu vreau să idealizez nici acea perioadă, erau multe probleme și atunci, corupție, slabă dezvoltare economică, dar era totuți un început de mai bine, barat din nefericire de venirea tancurilor sovietice.

O altă aberație a ardeleniștilor este cea potrivit căreia Armata Română s-ar fi comportat în Ardeal ca una de ocupație. Nimic mai fals. Este de ajuns să citim articolele ziarului Unirea al mitropoliei greco-catolice să vedem cum a fost primită armata română și ce comportament exemplar a dat aceasta. Armata română a pus capăt jafurilor realizate de diviziile secuiești care au jefuit inclusiv orașe majoritar maghiare, cum era și Clujul în acea epocă.

Ardeleniștii au o ură viscerală față de restul românilor din sudul sau din estul țării – munteni, moldoveni. Vreau să relatez câteva fapte descrise chiar din interviul cu foști elevi ai Clujului în timpul războiului, nevoiți să se refugieze după 1940 la ,,sudiști’’, în Târgu Jiu și Pitești. Aceștia au primit cazare și masă gratis și au putut să-și continuie studiile fără probleme. Mai mult, primarul, prefectul, ofițerii sau alte personalități invitau acești elevi la ei acasă la toate sărbătorile. Era vorba de elevi ardeleni și greco-catolici pe deasupra. În timpul vacanțelor au avut posibilitatea să lucreze cu salariu normal la construirea halelor Obor din București. Toate firmele care angajau refugiați din Ardeal, Basarabia etc, primeau scutiri de impozite. Și era perioadă grae de război. Autoritățile române au făcut în acea perioadă presiune Axei (Italia și Germania) pentru a rezolva situația grea în care se găseau românii din Ardeal sub ocupație. Efectiv, țăranii trebuiau să dea statului maghiar cote de cereale, pentru cauza de război. Țăranii rămâneau aproape cu nimic după aceste dări. Statul Român a trimis în Ardeal cereale pentru a suplini lipsa mare a acestora. Autoritățile maghiare au fost obligate să accepte la presiunea Italiei și Germaniei.

Un alt aspect legat de “miticii leneși” din sud. Doi tineri din Oltenia, stabiliți în urma terminării facultăților la Cluj, au reușit din nimic, doar prin voință, hărnicie și credință să facă ce nu face nicio autoritate, instituție, persoane cu bani sau Biserică din orașul Cluj. Au creat o asociație care ajută persoanele fără adăpost, copiii din familiile defavorizate. Centrul persoanelor fără adăpost al primăriei a fost renovat prin acțiunea lor și presiunile făcute celor responsabili. Înainte ca ei să intervină, persoanele fără adăpost trăiau acolo în condiții animalice, fără condiții de întreținere a igienei, fără bucătărie. Datorită lor, acest centru are condiții bune de locuire, are băi moderne și bucătărie. Mai mult, cu ajutorul voluntarilor, cei doi reușesc să asigure trei mese calde pe săptămână acelor nefericiți. O mulțime de copii din satele sărace sunt ajutați cu alimente și rechizite. Unde ați fost stimați ardeleniști pro-occidentali când acești sărmani trăiau în mizerie? De ce nu ați făcut voi, mândri ardeleni, așa ceva? Domnul Gherman se lăuda la TV că este ardelean harnic, care se trezește de dimineață și muncește. Grea și obositoare muncă este aceea de a da sfaturi și a huli pe alții. Faptele contează domnilor ardeleniști, nu vorbele.

Ceea ce nu vor să priceapă mulți ardeleniști este faptul că și politicienii ardeleni sunt la fel de corupți ca și restul politicienilor din România. Și așa au fost încă din perioada interbelică. Să ne amintim perioada guvernării CDR, atunci când funcțiile importante au fost deținute de ardeleni, unii chiar din Cluj. Au început atunci să distrugă tot ce au putut. Vă mai amintiți de distrugerea intreprinderilor clujene Termorom, Clujeana, Electrosigma, intreprinderi care funcționau bine având numeroase comenzi? Au fost vândute toate acestea apropiaților și membrilor propriilor partide politice. Politicienii clujeni au lăsat mii de oameni pe drumuri atunci. Pe unii din acești politruci distrugători îi văd, culmea nesimțirii,   duminica la biserică. De Tepro Iași vă amintiți, de crima de acolo? De corupția uriașă din primăria Cluj-Napoca nu ne spuneți nimic? De cum se dau autorizații de construire nerespectând legile? De grupul de la Cluj și interesele lor de a pune mâna pe toată economia Clujului? Dar de tăierea pădurilor din secuime și lăsarea acelei zone în sărăcie, toate făcute de politicieni ardeleni locali? Pe cine vreți să prostiți domnilor ardeleniști? Chiar aveți impresia că dacă se separă Transilvania de restul țării, politicienii ardeleni se vor transforma peste noapte în oameni cinstiți?

Domnul Sabin Gherman invita în emisiunile sale TV PSD-iștii grupului de la Cluj, în special pe afaceristul Ioan Rus și pe ,intelectualul’’ Vasile Dâncu. Atunci erau și aceștia mari ardeleniști, deoarece nu mai erau băgați în seamă de București. Ce bine se înțelegea Sabin Gherman cu ei. Toată retorica lor în fața camerelor de televiziune era “Transilvania noastră”, “noi, ardelenii!”. După ce au primit posturi călduțe la București, aceste figuri politice au uitat de ardelenisme. Așa sunt politrucii. Pot cânta orice partitură ideologică, precum lăutarii, dacă obțin avantaje. Au trădat cauza pentru funcții. Mari oameni a pierdut mișcarea ardelenistă, pe unul care spunea de nevestele de români care lucrează pe șantierele din vest că sunt curve. Celălalt care trebuia sa-și pună poze uriașe cu el și cărțile sale pe fațadele din centrul orașului, pentru a ști și clujenii că el există. Pe acești indivizi îi promova Sabin Gherman ca agenți electoral ai ardelenismului. O vorbă din popor spune bine: cine seamănă se-adună.

Central europenismul- o altă apucătură trendy a ardeleniștilor.

Noi în Ardeal am fi chipurile, același lucru cu cei din Cehia, Austria etc. Și evident cei din sud total diferiți. Domnule Sabin Gherman, ar fi bine să vedeți cum țăranii noștri clujeni stau în cârciumă pe banii APIA sau social și nu-și mai lucrează pământul, iar maneaua ce se aude din făgădău este,,fără număr,,. Am încercat să recrutez cu un prieten constructor pentru șantierul său din Cluj săteni cu experiență în construcții din satele jud. Cluj. Nicio șansă, cârciuma este mai interesantă. A adus muncitori din Moldova. În satul bunicii ciobanul stă la cârciumă pe ajutor social, așa că au adus unul din Oltenia. Foarte central europeană situație. Dacă județul Cluj nu ar avea orașul Cluj-Napoca nu am fi departe de Teleorman. Central europenismele visate aici de Gherman sunt doar închipuiri.

Pentru a arăta comportamentul civilizat al ardeleniștilor centralist europeniști, voi scrie pe scurt o întâmplare de anul acesta la care au fost protagoniști ei. La catafalcul eroinei Doina Cornea, unde eram cu un preot greco-catolic pentru un ultim rămas bun, la ieșire au apărut câțiva ardeleniști cunoscuți clujenilor fiind prezenți mai mereu la demonstrațiile #rezist cu steagurile lor semănând izbitor cu cele columbiene. Culmea nesimțirii și a lipsei de educație veneau la catafalc în pantaloni scurți. Am încercat o ușoară ,,convorbire’’cu ei,dar degeaba, nu am avut cu cine. Cu cei care nu au cei șapte ani de acasă nu prea poți discuta. Aș putea scrie zile întregi legat de subiectul ardeleniștilor, dar mă opresc aici. Deocamdată. Aștept cu multă bucurie ziua de 1 Decembrie, iar fraților ardeleniști le propun emigrarea în Catalunia sau Transnistria, din moment ce nu le place România și le plac separatismele.

Vlad Nap (text publicat pe www.combativ.press)

 

 

 

 

 

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone