Scrisoare deschisă către CCR: Stema Transilvanei, stigmatul Centenarului

Către
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI
DOMNULUI VALER DORNEANU, PREŞEDINTELE CCR

Stimate Domnule Preşedinte al CCR,
Suntem un grup de cetăţeni ai României, al căror principal liant este iubirea de Patrie, convinşi că exprimăm convingerea marii majorităţi a poporului român, realitate ce, dacă s-ar declanşa un referendum pe subiectul pe care vi-l supunem atenţiei, suntem siguri că acesta ar confirma-o.
Venim la Dumneavoastră cu sesizarea unei probleme pe care o considerăm de maximă importanţă naţională
Este vorba de Stema României, alături de Drapel şi de Imn, unul din simbolurile de cea mai înaltă importanţă ale statului.
Stema României Mari, adoptată în anul 1921, a fost creată la cererea regelui Ferdinand de către Iózsef Sebestyén de Köpeczi, un heraldist de valoare, care, în cazul reprezentării în Stemă a regiunilor istorice ce compun România Întregită a procedat corect, cu o excepţie. În spaţiul rezervat Transilvaniei, Köpeczi a introdus întocmai stema principatului din perioada stăpânirii maghiare, când românii majoritari nu erau recunoscuţi ca naţiune. În acea stemă, devenită caducă odată cu obţinerea libertăţii de către românii ardeleni, figurau însemnele secuieşti (soarele şi luna), maghiare (vulturul sur de stepă) şi săseşti (cele şapte cetăţi), românii nefiind reprezentaţi prin nimic, ca şi cum ar fi inexistenţi. Or, o anomalie greu de caracterizat este că acest intolerabil tratament aplicat românilor ardeleni a fost preluat în Stema României Mari şi perpetuat până în ziua de azi.
Spre a evidenţia mai pregnant absurdul situaţiei să folosim un exemplu similar. Să ne imaginăm că în 1941, la eliberarea Basarabiei, s-ar fi hotărât ca această provincie să fie reprezentată în Stemă, iar heraldistul, un rus, în loc să o pună sub semnul Bourului lui Dragoş legendarul şi al lui Ştefan cel Mare, i-ar hărăzi stema sovietică a R.S.S. Moldoveneşti, de sub călcâiul căreia ea abia scăpase. Exact aşa s-a procedat cu românii ardeleni.
De remarcat cum a procedat Mihai Viteazul. El unirea celor trei Ţări a simbolizat-o prin Vulturul Ţării Româneşti, Bourul Moldovei, iar pentru Transilvania, în locul unei imagini ofensatoare şi nedrepte, a pus Stema Daciei, doi Lei afrontaţi.
Vă solicităm, deci, Domnule Preşedinte, să întreprindeţi măsurile necesare pentru a corecta această gravă eroare ce apasă asupra românilor din Ardeal, dar şi asupra tuturor românilor, asupra Simbolului reprezentativ al Statului Român.
Cu stimă,

În numele unui grup de iniţiativă
Miron Scorobete
.

PS Clujaxio: sunt multe variante de apropiere a adevărului istoric pe steagul României: în primul rând trebuie considerată soluția lui Mihai Viteazul, care a ales, deloc întâmplător, pentru Transilvania de sub domnia sa, stema Daciei antice, unde capitala marelui Regat antic sălășluia (mai multe detalii despre stema Daciei Mari a lui Mihai Viteazul, găsiți aici).

Recent, mult mai îngăduitor, istoricul Vasile Lechinţan aduce o propunere inedită, dar extrem de solidă: bisericuța de lemn. Ea e singurul element, cultural şi religios de punctare transcendentă a spațiului, permis populației majoritare românești atâtea secole – apropo de „democrația” multiculturalității transilvane, dar nu rareori pus sub foc sau tun de vremelnicii stăpâni. Marele istoric clujean, cu generozitate, aduce o notă de multiculturalitate în propunerea dumnealui de stemă transilvană:

Sau simplu, putem evoca doar bisericuța ca atare (tot o variantă a cercetătorului clujean), școală şi altar, verticală şi orizontală, mângâiere şi nădejde, resemnare şi renaștere pentru Transilvania românească:

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone