Interviu cu un călugăr ortodox

Noi am stat de vorbă cu un călugăr ortodox (virtual) pe care publicul nu îl cunoaște, dar care poate va fi existat în realitate. Nu îi putem dezvălui identitatea, dar avem permisiunea să îi publicăm răspunsurile.

Clujaxio: Au viața şi lumea vreun sens?
Călugărul ortodox (virtual): Se pare că da.

Clujaxio: Cum le descoperim?
CO: Vă descurajez dacă vă spun că prin rugăciune?

Clujaxio: Nu…dar mai este ea posibilă?
CO: Aici nu e nevoie neapărat de insistențe formale (acatiste, tipicuri) ci de o stare de prezență continuă, orice gând (către Dumnezeu – n.n.) e o rugăciune. Dar trebuie să le stabilești în sensul tău existențial. (Desigur, sub canoanele Bisericii şi ale duhovnicului).

Clujaxio: Cum ajungem la el, la sens? Aparent, trăim într-o lume fără sens ultim, când idealurile se confundă cu scopul, când contează imediatul.
CO. Toţi am experimentat morți subite şi conștientizăm viteza timpului. Să rămână ceva după noi, un precipitat care coagulează o axă verticală şi orizontală a existenței noastre. Adică tot ce am acumulat de la strămoși, gândit pentru generațiile viitoare, dar plecând de la situația de azi [a mediului – nn]. În primul rând la nivel de familie / neam, dar mai larg, pentru cei înzestrați.


Noua Sarmizegetusă a românilor: Putna. 

Clujaxio: Pare greu realizabil, trebuie o conştiinţă complexă pentru asta, aveți soluții practice?
CO: Asta ține de individual; în rest, să nu crezi că ești de capul tău. Orice ai realizat, e de la Dumnezeu. „Fără Mine nu puteți face nimic”. Şi mai ales, orice raportare e la Cel de Sus, nu la oameni.

Clujaxio: Dar totuși, dacă ne încredem în noi, ceea ce firesc, mai ales dacă suntem frumoși şi deștepți?
CO: „Anatema să fie” spun Sfinţii Părinţi. Tot ce nu construiește cu Mine, năruie. Istoria universală o dovedește.

Clujaxio: Există diavol?
CO: Există Dumnezeu?

Clujaxio: Mulți spun că da…
CO: Dumnezeu poate fi demonstrat retoric. Una din căi e a negației, alta a afirmației. Mă opresc, din optimism, la ultima. Cât timp există oameni veseli, în spirit, față de orice  e lumesc, Dumnezeu nu şi-a luat fața de la omenire; iar când văd România, îmi spun că mai multă veselie nu e decât în Rai.

Clujaxio: Este raiul de sorginte românească (proto-dacică, de fapt)? Unii spun că aici e izvorul omenirii, cel edenic.
CO: Asta Dumnezeu o știe. Dar neamul acesta nu e oarecare. Şi nici spațiul în care trăiește.

Clujaxio: Cum facem diferența dintre bine şi rău?
CO: Crisparea, înverșunarea şi formalismul (contabilitatea) sunt diavolești.

Clujaxio: Lumea confundă aceste noțiuni cu o organizare superioară, o evoluție a lumii…
CO: Invers la cealaltă întrebare, aici e dovada existenței diavolului. Doar el e contabil şi precis în formă; dar lumea trebuie să evolueze în direcția asta, sunt cele spuse cândva.

Clujaxio: Adică există azi semnele lumii de apoi?
CO: Există semnele lumii dinainte? Întoarce-ţi-vă la cele dinainte şi le veţi înțelege pe cele de pe urmă.

Clujaxio: Cum vedeți problema disoluției familiei şi a societății, a propagandei LGBT?
CO: Nu prea contează explicațiile, doar cine se roagă, înțelege. Dacă vreţi un răspuns, orice ar fi, încrede-ți-vă în Biserică.

Clujaxio: Biserica, preoţii cu precădere, sunt atacați, se consideră că nu mai sunt repere morale.
CO: Mulți spun că e o aberaţie (retorică), dar N. Iorga are dreptate: „de vezi un popă beat în sanţ, du-te şi pupă-i mâna!

Clujaxio: Pare totuşi exagerat…cum ne putem supune (moral) unui astfel de „învățător”?
CO: Un preot te poate mântui chiar de e ultimul curvar; lumea nu crede asta, dar e erezia donatismului, ce a fost clarificată şi combătută în primele secole de sinoadele ecumenice. Şi atunci, tu cum stai faţă de cel ce îţi poate da mântuirea, viaţa veşnică, decât sărutând-i mâna? Fiindcă e posibil ca un preot să nu se mântuie pe sine, dar să te mântuie pe tine!
Orice ar fi, nu mai judecați preoții, ei vă dau ceea ce nu puteți avea de la nimeni alții! Răspunderea lor în faţa Cerului e cu totul specială, lăsați-L pe Dumnezeu să îi judece, el, preotul, e un transmițător [al harului Divin]!

Clujaxio: Filozofia, ca obiect de preocupare umană, are vreun rost?
CO: Bineînțeles. Cam rostul bucătăriei; nu o spun ironic, mâncarea ne definește, dar nu e  mântuitoare. În schimb poate să ne „îngroape”.

Clujaxio: Cum să ne raportăm la semenii noștri, în acest mediu individualist şi egoist?
CO: Fără oameni nu poți ajunge la Dumnezeu. Doar marii asceți sau sfinții pot asta. Un om, dacă nu e plin de semeni, e plin de sine. Adică fără Dumnezeu.

Clujaxio: Un ultim gând?
CO: Nu ştiu ce să vă spun, Părintele A. Papacioc avea vorbele acestea, orice clipă poate să fie un suspin şi orice gând o rugăciune. Aş mai completa, orice ar fi, să fiți veseli, de când a venit Hristos pe pământ, înverșunarea şi tristețea, din orice cauze, sunt diavolești. Când am pierdut umorul fin şi înalt, buna dispoziție, L-am pierdut pe Dumnezeu; dar nu cred că România Îl va pierde vreodată.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone