O mare afacere privată pe bani publici: Pilonul II de Pensii

Pentru că suntem în perioada manipulărilor media ce exploatează lipsa gândirii critice a românilor (şi a educației financiare în cazul de faţă) ce iau pe nemestecate orice informație venită dintr-o parte a mediei şi influencer-ilor, exemplificăm funcționarea şi mistificarea unei afaceri de miliarde de euro cu bani publici – cum altfel poate funcționa capitalismul în România?

În 1994, Banca Internațională pentru Reconstrucţie (The International Bank for Reconstruction) publica, la Oxford University Press, o carte numită Averting the Old Age Crisis. Policies to Protect the Old and Promote Growth (Evitarea crizei vârstei a treia. Politici de creștere şi protecție a vârstnicilor – trad. n.) – sub tutela şi îndrumarea Băncii Mondiale. Pe baza unor studii demografice extinse, se evidențiază trendul accentuat al îmbătrânirii populației la nivel global şi incapacitatea sistemelor clasice (publice) de pensii a o proteja, la vârste înaintate, pe cele trei paliere necesare: redistribuirea veniturilor, economisire şi asigurare, propunând în consecință un sistem financiar de protecție socială multistratificat, cu efecte benefice şi în economie:

Pilonul I – public, un nivel minim asigurat de stat pe baza principiului contributivităţii, aşa cum îl știm la noi şi alte țări, pe cel clasic; acesta este completat cu:

Pilonul II – privat, ca un sistem de economisire, pe baza unor contribuții obligatorii, însă administrat privat,

Pilonul III – contribuții voluntare, aşa numitele pensii private din România, cu rol de economisire şi asigurare, pe care de regulă la noi cei cu venituri medii şi mari şi o anumită educație financiară, le fac prin contracte individuale cu societățile de asigurări.

Acest sistem a pus bazele capitalismului socialist în domeniul de pensii – şi aici vorbim de cifre colosale – căci ce poate fi mai interesant ca niște fonduri de administrare private să se joace (literalmente) cu sume uriașe puse la dispoziție de lege, nu de piaţă, încasând comisioane şi bonusuri suculente, iar dacă ceva merge prost şi administratorii o dau în bară prin investiții rele, cum a fost în timpul crizei din 2008, când joaca cu miliardele oamenilor în active financiare toxice a explodat, vine statul şi curăță mizeria acoperind găurile, căci, nu-i aşa, nu putem lăsa oamenii fără pensii (vezi naționalizarea AIG din SUA).

Ei bine, aceasta este doar o faţă a neoliberalismului – care, apropo, nu e nici nou, şi nici liberal. În România lucrurile nu stau diferit, avem chiar un bonus de incapacitate dâmbovițean şi o reglementare mai proastă, ce face Pilonul II, public.

Pe scurt, România nu şi-a bătut capul să reglementeze cu adevărat pe baze private Pilonul II, în stilul său superficial, a mutat prin lege o parte din contribuția la asigurări sociale în Pilonul II, dând-o pe mâna unor administratori privați: articolul din Legea 411/2004 cu privire la finanțarea sistemului privat: Art. 42 (1) Contribuția la fondul de pensii este parte din contribuția individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii…; vorbim deci în esență tot de bani publici, chiar dacă nominalizați pe contribuitor, sintagma „naționalizare” nefiind oportună.

Acum, lobby-ul şi marketing-ul agresiv de azi în favoarea Pilonlui II e ușor de înțeles: fondurile private ce îl administrează au încasat în comisioane ca. RON 2 miliarde (ca. EUR 400 milioane) de la înființare până acum. (Câte spitale, școli şi autostrăzi se puteau construi?). Lăsând la o parte pentru moment nivelul discutabil al comisioanelor – în orice ţară administrarea banilor se plătește, pentru că vorbim de posibilități de investiții variate şi sofisticate – în România piața de capital e fundamental subdezvoltată iar plasamentele în economia reală, prin de fonduri de investiții, cvasi-inexistente, la fel cum sunt şi produsele financiare complexe. Prin urmare, 60% din sumele Pilonului II (ce are acum RON 42 miliarde) sunt „investite” în…titluri de stat, a căror dobândă (ce o plătim tot noi), asigură cea mai mare partea parte din randamentul acestor bani publici. Dar, din nou, nimic nou sub cerul capitalist al României: statul este şi clientul nr. 1 al băncilor, care au deja miliarde de euro plasate astfel, încetând să mai crediteze economia (avem cea mai slabă bancarizare din Europa, la jumătate cât Bulgaria). Dar astfel nivelul comisioanelor pare de nejustificat.


Gradul de bancarizare al economiei românești este cel mai scăzut din Europa. O cauză majoră este că băncile finanțează excesiv statul, în dauna economiei.

Celelalte 40% din sumele Pilonului II sunt investite preponderent în acțiuni, cu participații mari în câteva companii private, cheie în anumite domenii, al căror lobby nu poate fi neglijat. Despre randamentul lor cu altă ocazie, amintim doar că o participație de 10% dintr-o companie nu poate fi valorificată la nivelul de preț din pieței bursiere (iar pe participația de la RCS&RDS sunt dubii majore legate de un randament pozitiv), pe lângă confuziile dintre creșterea unității de fond şi randamentul propriu-zis, ce pare să fi uitat a se ajusta cu comisioanele sus-amintite.

În acest context, ce poate fi mai interesant în lumea afacerilor decât administrarea unor fonduri substanțiale puse la dispoziție de lege, nu de piaţă (Pilonul III abia dacă depășește două sute de mii contributori, în ce Pilonul II a depășit șapte milioane) ce cresc cu ca. șapte miliarde de lei în fiecare an, cu comisioane de zeci de milioane de euro anual pentru administratorii privați, toate pentru finanțarea statului şi a câtorva afaceri private care altfel nu şi-ar realiza niciodată pe o bursă inexistentă astfel de portofolii? Ei bine, toate aceste lucruri sunt posibile: bine aţi venit în capitalismul socialist românesc.

Alături de maniheism, ipocrizia şi dubla măsură sunt probabil celelalte trăsături dominante ale societății românești (tot de sorginte comunistă). Când totul va fi pe baze private, cu un stat la ca. 15% din PIB, fără nici o implicare în sănătate, afaceri şi economie, cu o administrație publică redusă la minim, în locul celei infernal de stufoase şi incompetente, de cumetrie, vom putea spera.

V.D.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone