Colţul de lup: în memoria Regelui

Nicolae Adam, creatorul acestui magnific monument, a fost cel mai bun prieten al meu, prietenie ce a durat ani lungi, din studenţie până la tragicul său sfârşit.
Studenţi, ne refugiam în Cimitirul Central, unde, într-o linişte desăvârşită, căutam împreună chei cu care să dezlegăm tainele lumii, lumea dacică fiindu-ne tărâmul preferat.
Mai târziu, revenit în Orăştia natală, avea în proiect un Muzeu Dacic, inspirat ca formă din templele de pe măgurile ce se pierdeau în văzduh. A fost unul din visurile sale cărora împrejurările şi vremurile nu l-au lăsat să le dea întrupare.
A făcut însă în centrul Orăştiei, nu departe de Palia lui, un uriaş Steag dacic cu bine-cunoscutul cap de lup cu gura căscată, iar la intrarea în Orăştie, în chiar perioada suferinţei sale neîndurătoare, a ridicat Sabia lui Decebal de aproape patruzeci de metri înălţime.
În legătură cu acestea mi-a spus un lucru uluitor. Săbiile dacilor, datorită curburii lor efectuate după o formulă cunoscută numai de ei, erau de o eficienţă paranormală. Odată ce au avut de-a face cu dacii şi cu săbiile lor, romanii şi-au lungit partea de la ceafă a coifurilor cu încă doi centimetri.
Or, Nicu Adam, lucrând la aceste două monumente pomenite adineauri, a observat că săbiile dacilor aveau exact curbura colţilor de lup… Acesta era secretul curburii lor, secret nedescoperit de nimeni până la sculptorul Nicolae Adam.
Rar am gustat o poezie de tăria aceasta!
Cele spuse mie de Nicu Adam referitor la secretul curburii sabiei dacice a fost un laser cu care am putut străbate taina spre a pătrunde în miezul universului dacic.
Pentru cei care îi caută pe daci la rece, faptul că sabia dacică a împrumutat curbura colţilor de lup poate fi o informaţie interesantă şi atât. Ei rămân la acest nivel, dincoace de taină, de care n’au cum se atinge. Dar pentru cei care comunică fără cuvinte cu dacii acest fapt se înscrie în cu totul alt registru, lăsându-i să treacă prin stratul de taină şi să ajungă la daci.
Sabia e fizică şi ea e arma de care se slujeşte corpul fizic, care apără corpul fizic şi-l lasă să trăiască. Dar sabia dacică nu şi-a obţinut curbura ideală prin calcul sau prin experienţă, după încercări succesive. Ea şi-a preluat curbura de la steag, care e simbol, care aparţine universului spiritual, ba e chiar o chintesenţă a acestuia, arma care apără spiritul şi-l lasă să trăiască perpetuu, să fie nemuritor. Primatul sufletului în raport cu trupul, concepţie pe care Socrate o descoperise la traci şi pentru care îi considera pe aceştia superiori elenilor.
Iată la ce altitudini ameţitoare plana spiritul marelui artist şi gânditor Nicolae Adam!

Miron Scorobete

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone