SPICELE DE GRÂU HIPERBOREE

Noi nu putem petrece Rusaliile fără să luăm de la biserică spice de grâu sfinţite. Este un simbol creştin, pentru că firele de grâu simbolizează viaţa, iar la Rusalii noi sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt, „Dătătorul de viaţă”.
Dar aceste spice de grâu ne coboară foarte mult în timp.
În vechime, în vremurile Vechiului Testament, Ziua Cincizecimii, Rusaliile, la evrei era un praznic agrar şi se mai numea yom habbikkurîm, „ziua primelor roade”. Dar primele roade erau sărbătorite pe o scară largă. Pausanias o regăseşte la hiperborei, la ei marcată însă de un semn distinctiv: „Prasienii au la ei un templu al lui Apolo, unde, după cât se spune, sosesc ofrande din cele dintâi roade de la hiperborei […] Aceste roade, primele apărute, le ascund în tulpini de spice de grâu …”
Tulpinile acestea de grâu sunt un element foarte important în mersul investigaţiei noastre pentru că ele indică cine sunt de fapt hiperboreii: „În ce mă priveşte, spune de data acesata Herodot, arăt acest fapt referitor la aceste ritualuri, femeile din Thracia, ori de câte ori jertfesc Dianei Regina, [a cărei sărbătoare e la Sânziene, în preajma Rusaliilor] nu săvârşesc ritualul fără paie de grâu.”
Iar dintre traci, cei mai „nordici”, cei îndreptăţiţi să fie consideraţi „hiperborei”, erau dacii.
Fără să vă gândiţi, fără s-o ştiţi, ducând la Rusalii în mână spicele de grâu, vă afirmaţi nu numai apartenenţa la religia creştină ci şi identitatea nord-tracică, hiperboree. Sunteţi descendenţii celor ce „nu săvârşesc ritualul fără paie de grâu.”

***

Personal, privind aceste fete-zâne, sunt emoţionat până în străfundul sufletului. Pentru că aud: „În ce mă priveşte, arăt acest fapt referitor la aceste ritualuri, femeile din Thracia, ori de câte ori jertfesc Dianei Regina, nu săvârşesc ritualul fără paie de grâu.” (Herodot).
Dar aceste cuvinte au fost spuse acum 2.500 de ani. Iar eu văd fecioarele hiperboree ducându-şi ofranda ascunsă în fire de grîu azi.
Aceste mănunchiuri de grâu sunt fermecate, au forţe supranaturale, comprimă două milenii şi jumătate şi mă teleportează în timp să văd realităţi de acum 2.500 de ani.
E incredibil! E fermecător!

***

Şi ce simboluri puteau avea: nu pietre preţioase, nu aur, nu arme, toate de preţ dar lucruri moarte, ci grâul viu, cel ce ne întreţine viaţa, pâinea noastră cea spre fiinţă!
Şi câtă armonie între spicele de grâu şi frumuseţea asta de fete, această ipostază a tinereţii fără bătrâneţe!

Miron Scorobete

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone