Romanizatu-s-au dacii?

Autor: Miron SCOROBETE

Personal prefer să nu mă pronunţ, doar readuc în discuţie acest dosar, atât de cunoscut şi foarte mult dezbătut, al împăratului Galeriu.
Asupra lui ne putem pronunţa cu toată acurateţea pentru că avem referinţe contemporane sigure (Lactanţiu). Dar nu numai atât. Galeriu e privit ca un personaj-simbol: întruchiparea spiritului dac, cel mai vehement oponent al romanilor. Poporul, spun admiratorii lui, l-a iubit în aşa măsură încât amintirea lui persistă şi azi în folclor: lerui-ler îi conservă numele.
Era cu siguranţă dac după amândoi părinţii, mama din Dacia nord-dunăreană, tatăl din Dacia Ripensis, (actuala Vale a Timocului, populată atunci cu daci, acum cu români – continuitate sută la sută). Avea şi conştiinţa de dac: le-a impus romanilor un impozit drept răzbunare pentru exploatarea Daciei şi a vrut să schimbe numele Imperiului din roman în dac.
Şi atunci?
De unde pătrunderea influenţei romane ca o forţă obiectivă, de neevitat, chiar şi în zonele cele mai conştiente de apartenenţa lor dacică, aşa cum familia lui Galeriu era? Cum să interpretăm faptul că doi părinţi daci îşi numesc copilul Gaius Galerius Valerius Maximinus, cum de fapt pe Galeriu îl chema? Cum se face că o femeie dacă se refugiază din Dacia liberă şi se duce în Imperiul roman? Cum de pe ea, dacă, o chema Romula, „Mica Romă”? De ce Galerius care-i ura atât de mult pe romani îşi denumeşte impresionanta cetate pe care o ridică pe locul naşterii sale Felix Romuliana, după Romula? De ce-i dă nepotului său numele Romulus?
Construcţiile lui Galerius, între cele mai importante din Europa raportate la epocă, tipic romane şi deloc dacice, merită să le vedeţi:


Gamzigrad-Romuliana, palatul împăratului Galerius.

Dar ce să spunem despre divorţul lui de prima soţie (dacă) pentru a se recăsători cu o romană, Valeria, fiica lui Diocleţian? Să fi fost şi acesta un mod de răzbunare? Dacă romanii le-au violat pe femeile dace (n-am găsit informaţia în documente dar de ea se uzează frecvent), de ce el în replică n-ar proceda aidoma cu femeile romane?
Să admitem că a făcut-o din parvenitism, ca să pătrundă în casa imperială, ceea ce e cel mai probabil. Dar ce constatăm de aici: că cel mai convins dac era în stare de orice numai să se integreze în angrenajul roman.
Cu Valeria nu a avut copii, avea însă de la prima soţie o fiică, pe Maximilla, viitoarea soţie a împăratului Maxentius. Fiul Maximillei, nepotul deci al lui Galeriu, va fi numit Romulus. Cum vedem, pe Galeriu îl deranja numele Imperiului, când era însă să-şi boteze propriul nepot acestuia îi dădea numele întemeietorului mitic al Romei.
Înfocatul dac Galeriu nu are nici barbă, nici plete, ca toţi dacii, umblă ras şi tuns după moda romană. Ce să însemne?
Cel mai derutant lucru e însă următorul.
Suntem după retragerea aureliană. Dacii liberi din nordul Dunării atacă întruna Imperiul. Dar ce fac cei din sudul fluviului, se dau de partea consângenilor lor sau apără Imperiul şi ajung să se lupte cu propriii fraţi?


Gamzigrad-Romuliana, Serbia

Din fericire, nu suntem nevoiţi să umblăm cu presupuneri, avem documente. Galeriu însuşi, dacul dârz, conştient de propria etnie, respinge repetatele atacuri ale dacilor, trece Dunărea şi îi învinge pe daci în ţara lor, primind astfel de şase ori titlul de Carpicus Maximius (învingător al carpilor), un adevărat record.
Ce deducem de aici? Că se comporta ca un roman veritabil şi nicidecum ca un dac. Nu-i plăcea numele Imperiului, dar Imperiul ca atare îi cădea bine, se lupta pentru el vitejeşte, masacrându-i pe dacii care-i atacau pe romani.
Ne mândrim că am avut nu doar pe Galeriu ci 40 de împăraţi traco-daci pe tronul Romei, dar cu asta le furnizăm muniţie celor cu romanizarea pentru că toţi aceştia erau romanizaţi (avem exemplul lui Galeriu), iar, cu cât sunt mai mulţi, cu atât fenomenul capătă amploare.
Ar fi o explicaţie: romanizarea se manifesta la clasele de sus în vreme ce la mase, la oamenii simpli, n-avea cum ajunge, dar cade imediat. Părinţii lui Galeriu erau din pătura cea mai de jos, el însuşi până să intre în armată fusese văcar. Aşadar, ţăranii daci, ciobanii, văcarii, îşi botează copiii Gaius Galerius Valerius Maximinus, fug din calea carpilor, fraţii lor, şi-şi caută adăpost la romani. Nu prea dau dovadă de alergie la tot ce e roman…
Dosarul Galeriu e cel mai ilustrativ cu putinţă în subiectul propus: romanizarea dacilor. Părinţii lui se aflau în cele două ipostaze pe care dacii atunci le aveau: mama în Dacia eliberată, tatăl sub jugul Imperiului roman. Ei bine, nu tatăl fuge de sub jugul roman în Dacia liberă ci mama se refugiază din Dacia liberă în Imperiu. În realitate, tânăra femeie pleacă din ţara lăsată vraişte, fără administraţie şi fără armată, la cheremul hoardelor avide de pradă, şi se duce într-un mediu sigur, cu legi, cu organe de ordine, unde toţi locuitorii au calitatea de cetăţean.
Cum am promis, v-am prezentat faptele nude, probate cu acte, fără să tragem nici o concluzie. Vă oferim şansa de a o face singuri.
În eventualitatea că ajungeţi la una, v-am rămâne îndatoraţi dacă ne-aţi comunica-o şi nouă.

 

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone