O cauză pierdută: taxiul bucureștean

Taxiul bucureștean e esențialmente compromis, prin lipsa de eleganța (o eleganță proverbială odinioară, cu șoferi în spirit asemănător cu cel al autenticului Mitică caragialesc, azi schimbată pe o mitocănie absurdă şi gratuită), evaziune fiscală, ilegalitate și concurența neloială.

Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) a decis să rezolve doar ultima problemă. Uber a cunoscut un succes teribil prin disponibilitate, comoditate şi comportamentul adecvat al șoferilor astfel încât a început să incomodeze. De acord, toată lumea trebuie să plătească taxe şi să respecte legi, însă şi firmele de taximetre bucureștene (şi ilfovene).

Am arătat într-un reportaj trecut (vezi aici), documentat prin discuțiile cu taximetriştii, evaziunea fiscală în taxiul bucureștean (Ilfov inclus) e cel puțin 50%, ceea ce la noile tarife, se poate apropia de EUR 100 milioane anual, deja o cifră semnificativă. Nu suntem la curent cu acțiuni importante ANAF în domeniu, care rămâne blocat deseori în eforturi mărunte cu eficiență fiscală redusă. De asemenea, vechea şi importanta discuție a marilor firme înregistrate în Ilfov, cu puternic substrat politic (ce numără 5-7,000 de taximetre şi fac curse în București, în mod ilegal), nu pare a deranja PMB în măsura în care o fac aplicațiile Startaxi şi Clever. Eliminarea acestor aplicații are toate ingredientele de a limita libera concurență şi implicit reîntoarcerea la discreția ofertantului, în defavoarea consumatorului. O fi apărând prin ultimele măsuri PMB interesele unor firme anume? Nu putem specula, dar sunt acțiuni care nu stimulează concurența, deci automat, prin legile economice, favorizează pe ofertanți în dauna clientului. (nu punem la socoteala întoarcerea în era telefoniei orale, când toată lumea trăiește în digital).

Dincolo de asta, veșnic actuale sunt problema comportamentului suburban al celor mai mulți taximetriști, refuzul abuziv de a lua o destinație sau alta, târguieli peste tarifele oficiale, mitocănia în fața doamnele şi domnișoarele neînsoțite, care trebuie să beneficieze de mare curaj pentru a se deplasa astfel. Într-un oraş sufocat de o infrastructura complet depășită, ajutată de soluții ineficiente, cu o rețea de metrou ce a crescut cu 2-3 stații în aproape 30 de ani, alternativa taxi rămâne astfel în continuare una neatrăgătoare, tocmai datorită calității ofertei. Iar micile soluții de îmbunătățire apărute în mod natural, sunt acum înlăturate administrativ.

Nu credem că se poate visa curând la standardele de calitate ale serviciilor similare din alte capitale ale lumii, unde în ciuda faptului că foarte mulți şoferi sunt imigranți, plăcerea de a călători cu taxiul – cel mai eficient mod de a cunoaște un oraș, e la înălțime.

Ne menținem părerea că atât timp cât implicarea autorităților publice într-un domeniu sau altul (pe cale economică, financiară sau administrativă), începând cu educația şi sănătatea, nu vor dispărea, şi toate lucrurile nu vor funcționa pe baze strict private, cu minimă implicare publică, România nu are șanse de creștere a calității vieții şi dezvoltarea economică pe măsura potențialului ce îl poartă.

V.D.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone