ÎNTREBARE DE RUTINĂ: CE-ŢI MAI FACE CULTURA GENERALĂ?

Motto: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie cât şi ca ritm, şi cuprinzând şi instrumentele, e socotită ca fiind de obârşie tracă şi asiatică […] Se spune că cei care s’au ocupat în vechime cu muzica – Orfeu, Musaios, Tamiris – sunt traci.” Strabon.

Altă întrebare: Câţi dintre cei ce se dau drept daci puri, necontaminaţi cu sida romană, ştiu cine a fost Vasile Herman?
Câţi ştiu că marele compozitor a nutrit un adevărat cult al dacilor cărora le-a închinat o parte esenţială a operei sale?
În „Muzicã anticã pentru cor de femei si orchestra” (texte din „Zalmoxe” de Lucian Blaga) găsim abordarea conştientã atât a tematicii dacice, cât si cromatizarea intensã şi acuplarea conform unei anume strategii sonore a formulelor melodice arhetipale care dau naştere la o ambianţã anticã sublimată şi transfiguratã. Asistăm apoi la lãrgirea şi generalizarea formulelor de sorginte arhaicã cromatizatã, asociate cu formule ritmice de origine folcloricã-arhetipalã dând naştere la un discurs muzical strict organizat. Acesta poate fi, apoi, colorat cu elemente timbrale ce sugereazã vechile aulodii trace. Exemplu: „Akes Samenos” (flaut solo), „Hestia” (cinci grupuri de percutie), „Belagines” (pentru orchestrã de camerã). [De reţinut: această analiză a creaţiei „dacice” a lui Vasile Herman este făcută de compozitorul însuşi, deci capătă o valoare cu totul excepţională].
Dar acum,

Alooo!… Alooo!… copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Pluguşorul vi-l parcaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi:

Cum vreţi să vă prezentaţi cu lecţia neînvăţată în faţa lui Zamolxe, cel ce-i preda Teorema lui Pitagora lui Pitagora însuşi?
Ia mai veniţi voi o data la toamnă şi vedem atunci care e dac şi care nu.

În imagine: Orfeu, pictură în catacombele romane

Miron SCOROBETE

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone