VIZITA REGELUI MIHAI LA CETĂȚILE DACICE

M-am gândit să spargem tristeţea acestei zile când Regele Mihai s-a dus la marii Săi înaintaşi, făuritori şi întregitori de Ţară, să străpungem negura sufletească ce ne acoperă prin evocarea anilor de adolescent ai, pe atunci, Marelui Voievod de Alba Iulia. Reproducem fragmentar un articol scris de Daniel Guţă şi publicat în „Adevărul-hunedoara”.

Mihai I, îndrăgostit în adolescenţă de cetăţile dacice. Povestea vacanţei de vis a regelui în ţinutul Hunedoarei

Ţinutul Hunedoarei a fost locul uneia dintre cele mai frumoase vacanţe de vară petrecute de regele Mihai I, în adolescenţă, scria Ion Conea, profesorul de geografie al prinţului şi organizatorul excursiei de studiu, nu turistice, evocate aici.
Povestea vacanţei de vară a prinţului Mihai I în Hunedoara a început o dată cu ultima zi de şcoală, din vara anului 1935. Călătoria sa a fost relatată într-o lucrare preţioasă din anii 1930, „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, scrisă de profesorul Ion Conea şi publicată la Editura „Cartea Românească” în anul 1936.
În 10 iunie 1935, Mihai I, proaspăt absolvent al clasei a treia de liceu, a ajuns în Ţara Haţegului, pentru a petrece aproape două săptămâni din vacanţa de vară într-unul dintre cele mai bogate locuri ale României, în vestigii istorice, ţinutul Hunedoarei.
„De la Haţeg în fiecare zi ne duceam în câte un loc important. Am fost la biserica Dânsuş, Sânta Maria Orlea şi la Mănăstirea Prislop. Am fost la Poarta de Fier transilvană, unde romanii s-au luptat cu Dacii şi unde Ioan Corvin a bătut groaznic pe turci. Una din cele mai impresionante zile a fost la Grădişte, unde am văzut urmele cetăţii Ulpia Traiană şi unde am călcat pe locul unde acum 1829 de ani a călcat împăratul Traian. Ca recompensă pentru munca depusă, ne-am dus şi prin Defileul Jiului să-l vedem cât este de frumos. Oprindu-ne la Pietroşani, am vizitat una din multele mine din care se scoate aurul negru (cărbune). Când am trecut Defileul Jiului, ne-am adus aminte de luptele care s-au dat acolo în războiul pentru întregirea neamului. Am văzut locul unde marele general Dragalina a murit luptând pentru patrie”, scria Ion Conea.
Din Ţara Haţegului, prinţul de 14 ani s-a îndreptat spre Hunedoara, unde a vizitat castelul şi minele de fier, iar ultimele trei zile ale expediţiei în Hunedoara le-a petrecut în Orăştie, Deva, Ţara Moţilor şi Ţara Zarandului. Cea mai impresionantă zi, povestea autorul cărţii „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, a fost cea a vizitei în ţinutul cetăţilor dacilor din Munţii Orăştiei, prin locurile unde a călcat Decebal.
„Dacii se ţin tare în munţi”, nota prinţul în vârstă de 14 ani, la vizitarea cetăţii Costeşti, cea care îl fascinase, potrivit mărturisirii tatălui său, Carol al doilea: „ceea ce am văzut că l-a impresionat pe Mihăiţă mai mult şi mult, din tot ce a văzut în cursul celor două săptămâni prin Ţara Haţegului, au fost ruinele cetăţilor dace de la Costeşti”, declara regele.
Prinţul adolescent a urcat în cetatea Costeşti însoţit de doi dintre marii istorici ai vremii, Constantin Daicoviciu şi Alexandru Teodorescu.
Autorul descrierii povestea în continuare cât de fascinat era prinţul adolescent de relatările istoricilor şi cât de mult şi-a dorit să urce, a doua zi, în Sarmizegetusa Regia, adevărata capitală a Regatului Dac, spre care la acea vreme drumul era aproape imposibil de parcurs. Mai întâi, viitorul rege şi însoţitorii săi au făcut un popas la poalele cetăţii Costeşti şi au luat masa în livada unui localnic, moş Matei Gheorghe, un personaj de poveste, care cunoştea toate locurile din Munţii Orăştiei.
Mihai I a văzut un ţinut de o frumuseţe fără pereche, scria autorul volumului biografic.
Mihai nu era străin de ţinutul Hunedoarei. În urmă cu un an, însoţindu-l pe tatăl său, regele Carol al II-lea, a vizitat Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Carol al II-lea şi fiul său, atunci în vârstă de 13 ani, au ajuns în judeţul Hunedoara la începutul lunii septembrie 1934. În Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Carol al doilea a dat, simbolic, prima lovitură de târnăcop pe şantierul arheologic unde lucrările urmau să fie reluate. Atît regele cât şi fiul său Mihai, atunci voievod şi urmaş la tron, au fost ovaţionaţi de mulţimea care a ocupat zona fostei aşezări romane. În cinstea vizitei membrilor familiei regale, în Ulpia Traiana Sarmizegetusa au avut loc serbări populare, iar localnicii au purtat straie tradiţionale de sărbătoare. Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu şi istoricul Constantin Daicoviciu, care conducea lucrările arheologice, au ţinut discursuri în faţa mulţimii. Familia regală şi-a continuat vizita în judeţul Hunedoara la Castelul Corvinilor. Şi aici a fost întîmpinată de un număr mare de localnici, cu flori şi portretele ale voievodului Mihai.


Primarul oraşului Haţeg, în ţinută oficială, îl întâmpină pe Prinţul Mihai. (Pentru cei care nu ştiu să citească bine steagurile de la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918, eşarfa primarului arată exact ca steagurile de la Alba Iulia, cu culoarul marginal, evident, albastrul nu galbenul, deschis; steagul Ardealului care nu mai era în uz, nefiind niciodată în conștiința românilor – n.n.).

 

PS. Pe marele geograf, deschizător de drumuri în geografia istorică, profesorul liceanului Mihai şi sufletul memorabilei excursii, l-am cunoscut şi l-am ascultat fascinat în casa colegului şi prietenului său, geograful acad. Tiberiu Morariu, unchiul soţiei mele.
„Atît regele cât şi fiul său Mihai, atunci voievod şi urmaş la tron, au fost ovaţionaţi de mulţimea care a ocupat zona fostei aşezări romane. În cinstea vizitei membrilor familiei regale, în Ulpia Traiana Sarmizegetusa au avut loc serbări populare, iar localnicii au purtat straie tradiţionale de sărbătoare.”
Printre acei localnici care purtau straie tradiţionale de sărbătoare şi care i-au ovaţionat la Sarmizegetusa pe Rege şi pe Voievod au fost şi doi tineri căsătoriţi care erau părinţii mei. I-am auzit de nenumărate ori povestind cu mândrie evenimentul care le-a rămas întipărit pe viaţă. Cel mai mult, reieşea din spusa lor, i-a impresionat copilul care păşea solemn pe lângă Rege.
Să-i fie şi calea pe care porneşte azi însorită!
Părinţii mei şi mulţimea de localnici în straie tradiţionale sunt acolo şi-l vor întâmpina.

Între lucrurile mele de preţ, păstrez la loc de cinste scrisoarea din partea Majestăţii Sale prin care îmi mulţumeşte pentru volumul „Valahia în Cartea Genezei”, trimisă la Versoix în anii când era încă greu ostracizat.

Miron Scorobete

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone