VORBEA TRAIAN LIMBA DACĂ SAU AVEA NEVOIE DE INTERPRET?

Diversiunea „Noi nu suntem urmaşii Romei” se sprijină (de fapt, ca orice fals, nu se sprijină pe nimic, dar, ca să fie crezută, dă impresia că se sprijină) pe un unic „argument”. Când o iei la întrebări, ea repetă la nesfârşit propoziţia de pe imprimantă: Pe Columnă, Traian dialoghează cu dacii fără interpret.
Cum ea se adresează unor oameni total oneşti, dar care, având alte profesii, nu au studiat Columna cu încetinitorul, scenă cu scenă şi personaj cu personaj, scornitura e luată de bună, e crezută, iar ei cad victime unei mari înşelătorii. Se fac, fără voia lor, partizanii unei ofensive antiromâneşti care subminează din interior ceea ce poporului român are mai de preţ, elementul său vital: identitatea lui, culmea!, afişându-se ca cea care-i redă poporului român adevărata lui identitate, ascunsă de toată lumea, de cronicari, de istorici, de paşoptişti, de Hasdeu care scotea revistele Traian şi Columna lui Traian, de Eminescu care a formulat sintagma „urmaşii Romei” pe care ea o combate din răsputeri, de Imnul Naţional care vorbeşte de romani, de Ziua Naţională pentru că România Mare s-a înfăptuit la 1 Decembrie pe Platoul Romanilor, de Academie, de Vatican, de toţi până la intervenţia ei salvatoare.
Dar să revenim la Columnă, unde, chipurile, Traian apare fără interpret şi să vedem cât temei se poate pune pe spusele unor psudoatoateştiutori.
În zecile lui de apariţii pe Columnă, Traian e de fiecare data însoţit de doi generali (vezi poza de articol). E, desigur, o normă de protocol, pe care însă sculptorii au transformat-o într-un mijloc de expresie artistică. Acest trio e atât de distinct încât apariţia împăratului e imediat sesizată, el căpătând astfel posibilitatea de a-şi sublinia rolul de suveran, înlăturând cu totul pericolul de a se pierde în mulţimea celor 2.500 de personaje pe care spirala basoreliefurilor le înfăţişează.

L-am văzut pe Traian în toate ipostazele: călare şi pe jos, inspectînd trupele şi supraveghind un şantier, vorbind ostaşilor şi judecând pe un scaun pliant, prezidând o şedinţă a Marelui Stat Major şi inaugurând podul de la Drobeta, permanent însoţit de cei doi generali.
Dar se iveşte o excepţie. În câteva scene trio-ul imperial devine cvartet: apare un al patrulea personaj inopinat. Asta însă numai în scenele în care în faţa lui Traian sunt populaţii care nu vorbesc latina. Când la împărat se înfăţişează o delegaţie de daci, apare şi necunoscutul. Or, prezenţa acestuia nu se justifică prin nimic altceva decât prin nevoia unui traducător.
Exemplificăm printr-o asemenea scenă. Personajul din stânga vorbeşte, e clar că tălmăceşte ce spun aceia spre care arată. El e aici cel activ. Traian şi cei doi generali însoţitori îl ascultă concentraţi.
Aşadar, am fost întoxicaţi cu o minciună. Translatorul există pe Columnă.
Aici vi l-am arătat la faţă. Mai la vale vom da şi numele unuia dintre ei (că nu era unul, la atâţia daci era nevoie de mulţi traducători).


Trio-ul imperial devine cvartet

Morala poveştii noastre: când vine câte unul şi vă minte că pe Columnă Traian discută cu dacii fără interpret nu vă mai lăsaţi păcăliţi că acela e un şef al clasei care ştie mai multă carte ci luaţi-l drept ceea ce e cu adevărat – un activist al unei mari mârşăvii care sapă din greu la temelia identităţii româneşti.
Suntem conştienţi că prin intervenţia noastră îi vom deruta pe mulţi şi îi vom revolta pe mulţi. Nu am mai putut însă accepta să tăcem când vedem că fiilor de daci li se desfigurează atât de revoltător imaginea părinţilor lor.

În anul 1943 a fost descoperit pe locul anticei cetăţi Brigetio din provincia Panonia, loc situat pe Dunăre, la 30 km vest de Budapesta, un impresionant sarcofag roman, uimitor de bine conservat.


Cetate de frontieră, Brigetio era puternic fortificată, sediu al Legiunii I Adiutrix. Cum provincia era populată de daci, militarii cantonaţi aici pentru a se putea înţelege cu localnicii aveau nevoie de interpret. Asta făcuse Marcus Ulpius Celerinus, cel din sarcofag. Vedem în imagine inscripţia însoţitoare. Aşadar, Marcus Ulpius Celerinus, INTERPREX DACORUM, (INTERPRET DE LIMBA DACĂ), angajat (salariarius) al Legiunii I Adiutrix.

Sit tibi terra levis!

Şi cu asta am îngropat şi minciuna potrivit căreia limba dacă era limba latină.
Fie-i ţărâna grea! (pentru că i-a înşelat pe fiii dacilor şi romanilor să se creadă altceva decât sunt, transformându-i din oameni vii, plini de calităţi, cu o ascendenţă ilustră, în penibile kits-uri istorice).

Miron Scorobete

 

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone