Epigramele vinului, Păstorel Teodoreanu

Consolare
Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală.

Mitologie
Şi Afrodita, cea în şolduri lată,
Şi Joe, cu alaiul lui ceresc,
Nu s-au ivit din bolta înstelată.
Ci dintr-o amforă cu vin grecesc!

Si câteva dedicații, de la prietenii epigramiști:
Epitaf
Urel Steresscu Orei, 1939

Aci-şi dete Păstorel
Un obştesc şi demn sfârşit.
Nu aprindeţi vreun chibrit,
Că ia foc spirtul din el!

Florin Iordăchescu, 1939
“Românul e născut poet ?”
Mă-ntreabă Păstorel discret.
“Ce nerozie, măi băiete!
Românul e născut …burete!“

 

Păstorel Teodoreanu (1894-1964), de profesie avocat, a fost un scriitor și epigramist român, mare gurmand și iubitor de vinuri.

Calitățile sale gustative de excepție îl făceau capabil să identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria și anul fabricației, dar și poziția geografică a viei din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăți de struguri), regimul pluvial al anului respectiv, etc.

Din păcate, tratatul sau despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării s-a pierdut.  Epigramele sale vinicole în schimb, au rămas deopotriva în cultura română și în folclorul urban. Este fratele scriitorului Ionel Teodoreanu.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone