HOREA LA CIZER

HOREA LA CIZER

Era spre seară. El urcat pe schele
punea şindrila lucie-oglindă,
când noaptea se va scutura de stele
să nu se frângă una de o grindă.

Va fi şi toamnă şi vor fi şi ploi,
vor năvăli zăpezile curând –
pe-acoperiş să se prelingă moi
şi să se lase blânde pe pământ.

Ca nişte fluturi adormiţi, plăpânzi,
lua şindrila şi o aşeza,
când, deodată, braţele pe grinzi
şi le întinse drept şi aştepta.

Săriră soţii ca treziţi din vise
ne’nţelegând păţania ciudată.
Subit, de dup’acoperiş ieşise
Rotundă, mare, luna ca o roată.

 

Miron SCOROBETE

 

NOTĂ EXPLICATIVĂ
Horea, meşter în lemn ca toţi moţii, era şi vestit constructor de biserici. Pe o grindă a celei din Cizer, jud. Sălaj, s-a semnat: LUCRAT URSU H., inscripţie de importanţă excepţională, singura rămasă. Biserca se află acum în Parcul Muzeului Etnografic din Cluj şi e în curs de restaurare (vd. foto).
Tocmai acest moment, al ridicării bisericii din Cizer, îl evocă poezia. Apariţia lunii pline, rotundă, mare, „ca o roată”, pare a prevesti odioasa sculă cu care Horea va fi chinuit şi martirizat.

17353408_896635890479343_5690068186283741655_n

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone