Mongolia: de la cea mai rapidă creștere economică mondială, la un pas de colaps. Salvarea a venit de la FMI.

 

O lecție utilă despre chibzuință în administrarea finanțelor publice pe parcursului unui ciclu de afaceri este Mongolia. Vecina Chinei a fost salvată în Februarie 2017 de la faliment de către Fondul Monetar International, după ce în urmă cu 5 ani avea cea mai mare rată de creștere economică din lume (peste 17%). Se pare ca lecția macroeconomică despre „boala olandeză” nu a fost predată guvernului de la Ulan Bator și Băncii Centrale, iar în plus, oficialii mongolezi au crezut ca piața resurselor mineralelor, pe care și-au bazat creșterea, va rămâne veșnică în dimensiunea preturilor și a cererii din 2010-2012.

„Boala olandeză” este sindromul macroeconomic definit pe baza exemplului Olandei din 1959, când după descoperirea unor rezerve importante de gaz, economia a început sa sufere datorită aprecierii abrupte a monedei, sectoarele exportatoare, inclusiv construcția navală, fiind în dificultate datorită pierderii de competitivitate cauzată de moneda locala puternică.  

Aventura spre bunăstare rapidă a fost favorizată de preturile și cererea ridicată (în principal din partea Chinei și Rusiei) pentru resurselor minerale, principalul avantaj de comerț exterior al Mongoliei – 90% din exporturi se bazează pe resurse minerale, din care cupru (45%), cărbune (15%), aur (15%), petrol și fier pentru restul.

A-ți construi o strategie macroeconomică bazată pe prețul la comodități și pe cererea din China și Rusia, principalii parteneri (80% din exporturi), este o nebunie; și totuși, guvernul mongolez a făcut-o, adoptând politici pro-ciclice, crescând nesustenabil cheltuielile publice, pe baza unei îndatorări rapide. Astfel, datoria publica a crescut de la putin peste 50% în PIB în 2012, la aproape 80% în 2016. Doar în 2012 a emis obligațiuni de USD 1.5 miliarde „Chinggis Bonds” pentru investiții publice, a căror eficienta, datorita corupției, nu a fost maximizată.

Oyu-Tolgoi-Mongolia
Celebra mină de cupru Oyu-Tolgoi, Mongolia

Prăbușirea prețului la cupru și reducerea cererii odată ce a doua economie mondială, cea chineză, a încetinit motoarele, iar Rusia, în urma embargoului a oprit investițiile, a însemnat timpul decontului pentru Mongolia, țară în care industria cuprului singură furnizează peste 30% din PIB, iar industria minieră în ansamblu, 90% din exporturi. După o creștere economică de doua cifre în 2010-2013, cu recordul amintit de 17% în 2011, în 2016 a ajuns la doar 1% avans, insuficient pentru a face fata datoriei deja scadente, mai ales ca rezervele valutare s-au subțiat de aproape 4 ori din 2012, pină la puțin peste 1 miliard în 2016.

Astfel, recursul la sprijinul FMI a deveni de inevitabil pentru a susține scadența de USD 580 milioane din martie datorată Băncii Asiatice de Dezvoltare, Băncii Mondiale și unor creditori japonezi și coreeni.

In februarie 2017 s-a semnat acordul de susținere financiară cu FMI, pentru USD 5.5 miliarde, care în schimb va impune binecunoscuta sa rețetă de „consolidare fiscala” adică „disciplină bugetară” și austeritate.

Dacă acest medicament a eșuat cu succes în majoritatea tarilor unde FMI a aplicat-o (inclusiv în Romania anilor ’90), în Mongolia s-ar putea sa fie rețeta corectă, dată fiind volatilitatea mare a economiei, și dependența ei de factori variabili și conjuncturali.

V.D.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone