Amintire cu Florin Piersic…din bazinul Floreasca

(Cândva, prin toamna lui 2015)

De ceva vreme îmi făceam veacul de înotător la Clubul Floreasca, nu unul de fițe, dar cu o mică pretenție de exclusivitate, astfel încât se mai întâmpla să zărești pe-acolo vreo personalitate sau semi-personalitate. Pentru mine, principalul criteriu era lungimea mai generoasă a bazinului, pentru a reduce numărul de întoarceri.

Intr-o zi, cu bucurie și surpriză m-am trezit înotând lângă Florin Piersic, al cărui fan absolut și necondiționat eram (și sunt). Chiar dacă într-un ritm de melc șchiop și cu pauze lungi, a reușit să înoate o oră jumate, cam cât subsemnatul. După ce m-am oprit la capăt, se apropie de mine și de domnul de alături, cu cheful de vorbă binecunoscut:
„Uite mă la puștiu’ ăsta (adică eu) că înoată ca nebunu’ de 2 ore, ce-ai pățit mă? Io să încerc așa ceva nu mai ies din bazin!” Încercați sala, îi spune vecinul meu de marginea bazinului. „Ai înnebunit? dacă ridic o greutate mi se lasă coaiele până la podea. Nu mai e ce-a fost, dacă mi-ajută Dumnezeu, peste o lună jumate fac 80 (și își face cruce)”.
După urările de rigoare din partea noastră, adaugă: „Da mă, Beligan ăla că are 97 și se ține încă”. Nu mai înoată, zic eu ca să nu tac. „Nu mai înoată și nu mai conduce, da’ are spirit; fii atent, vine ăsta Quintus la el, știți, Quintus are 98 și îl întreabă, Radule tu câți ani ai ? Asta, care nu îi place subiectul, zice 97. La multi ani, să trăiești, etc., etc. îi zice Quintus, urmat de răspunsul prompt al lui Beligan : Da’ du-te tu în pizda mă-tii! E, cât să mai trăiască și ăla așa, că tot se strică”.

(între timp, și Florin Piersic a făcut 80 de ani, iar maestrul Beligan s-a mutat la cele veșnice, Dumnezeu să-l ierte!)

„Da’ știți voi că io la 55 de ani am filmat Mărgelatu? și călăream frate, mă băteam cu toți, nu am avut dublură nici o clipă, că mi-a zis regizorul că nimeni nu poate să mă imite!”.
Dar vă țineți bine, sunteți mai în formă ca nea Gogu, îi zicem noi (ăsta e un fost sportiv, tot pe la 80 de ani, care mai mult încurca lumea în bazin la Floreasca în fiecare zi, cu niște mișcări semi-paralitice). „Cine mă, ăla de-a fost aici ? e gata boșorogu’, îl caută moartea acasă, n-ați văzut, 12 bășini la 5 pași”.

Nu mai țin minte toate glumele, dar eram cu mâinile pe burtă de râs în apă, și nu știam ce faptă bună am făptuit în ziua aceea să trăiesc o așa bucurie.

După care, luând o mină gravă, devine serios și filozofic: „Mă, zice, voi mă credeți că io știu 180 de poezii din toți poeții, ce actor mai știe asta? Atât de mult am iubit io meseria asta…
Si am iubit lumea, am avut prieteni, când a fost Jean Constantin bolnav, nimeni nu l-a vizitat la spital în afară de mine, știți, cu banane și portocale, doar Stela Popescu l-a sunat, atât. Știți ce zicea Beligan de mine ? Piersic ăsta, miroase a om!
Azi nu mai e prietenie și generozitate…iar un prieten, mă, un prieten e mai important ca un înger, spunea Nichita! Ce mare spirit a fost Nichita. Si s-a dus repede, s-a dus și Păunescu…(Adrian Păunescu – nn).
Știți voi că la 30 ani (deja lucram la Național de ani buni), mergeam seara la Nichita, și acolo se strângeau Vadim, Dumnezeu sa-l ierte (își face cruce din nou), Geo Bogza, Sorescu, și io veneam acolo și stăteam ore, și n-o să mă credeți acuma, mai ales puștiu’ ăsta de 20 de ani (și arată spre mine), nu ziceam nimica toate seara, io adică, cum mă știți pe mine, nu ziceam nimica, că nu aveam destule urechi să prind și să pricep ce vorbeau aia acolo. Ce am învățat io de mă știți așa, de acolo am învățat!”.
Si a ținut-o așa minute bune, eu blestemând întâlnirea pe care o aveam după înot ce m-a făcut ies din bazin.

In drum spre vestiar îmi aduc aminte de articolul lui Marin Preda din anii ‘70 despre Piersic și măreția lui, ca actor de teatru în primul rând: „Am fost la teatru la Național patru seri la rând. Marți seara am văzut Idiotul de Dostoievski, cu Florin Piersic în rolul printului Miskin. Miercuri văd Oreu în infern, în rolul lui Val Xavier, același Piersic. Joi, Din jale se întrupează Electra, cu Florin Piersic în rolul lui Orin. Vineri, piesa Oameni și șoareci a lui Steinbeck, tot cu Piersic în rolul lui Lennie. Sâmbătă, încărcat de atâta teatru, după patru seri și patru roluri atât de diferite, interpretate excelent, am declarat că Florin Piersic e actorul sufletului meu”.

Ce momente prețioase de viață pot fi 15-20 de minute petrecute cu cineva care „miroase a om”, și cîtă vreme irecuperabilă irosim cu diverși, ce nu merită nici măcar câteva secunde din timpul nostru!

 

Vasile Dolean

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone