Și te iubeam

Și te iubeam. Când mă uitam în neînțelegerile tale uitate,
la ochii tai udați de prea multe realități aparente.
Un țel proiectat prea jos, în fertilitatea mării,
Niște țărmuri visate prea sus, printre petale de alge.

Există vreun val pentru odiseea inimii?
Care e distanța între floare și absolut?
Cruzimi banale ale scuipatului în grădini,
Când tot ce-i fugar culege esențe și eternități.

Ești tu liantul intre neștiutul etern și sublimul zilei
Lipsa matematicii înverșunează mai adânc ca lipsa de rost.
Trăiesc pentru a birui, sau birui pentru a putea muri?
Mă retrag din monstrul clipei, tu rămâi al ei trecător.

Tu, mai curândă decât marea, eu, mai inutil decât amorul,
Veșnic îndrăgostit de pângarirea timpului.
în dulcele stil clasic, scoboară-te din patimă,
când mă reped, când mă întorc.

Al tău, val din Beaufort.

 

Vasile Dolean

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone