Mujdeiul și două aspirine

Dragă IubitulMeudinVis,

A existat o zi mare, ca un Bing Bang cu soare…
Pe o mică planetă nestudiată,
ca o minge de ping pong dezaxată,
în care o Contesă a iubit
un prinț prea închipuit,
în spuma unei cafele cu lapte.
Din prea duioase șoapte.
In care poveste, ca-nainte mult mai este,
un suflet s-a dezbrăcat de orice zale fatale, și a înlemnit
ca într-o cupă de argint.
Așa de sus, și așa de dus,
încât toate statuile de fum,
au încremenit ca și cum,
nu ar fi fost făcute din scrum.
Cum să iubești, și cum să trăiești,
în loc de prinți cu zale de-arginți,
oameni moi, făcuți din trifoi?
A fost o dată, ca niciodată,
doar o simplă fată…
Intr-o zi cernită, cu aere de stalagmită.
Si mâhnită și vecină, într-o banală rutină.
Era o fată foarte bolnavă și foarte firavă
din care nu mai rămăsese aproape nimic, doar cît într-un plic.
Dar care s-a înzdrăvenit șuvoi,
doar de la mujdei de usturoi.
Si din două aspirine,
a închipuit vespertine,
crepusculare, ca valurile siderale.

Si-am încălecat pe-o rază, și-am dispărut in amiază.
De dor și doine, ale timpului oine…

Adela Nour

 

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone