IubitulmeudinVis. Jurnalul Adelei

Te-am uitat în clipocirea dintre somn si trezie, într-o picătură de reverie nestatornică, te-am lăsat sa pluteşti câteva zile acolo, ca într-un glob plin de fulgi de nea, iluzoriu de pufoși si uşori…

Nu te-am pierdut, doar te-am culcat o clipă de zile acolo, nestingherit de angoasele mele hibernale, măcar cat sa treacă viscolul.

De cînd sunt născută în prima rază de speranță a primăverii, m-a speriat iarna, Baba Iarnă, Meștera Iarnă, Hâda Iarnă, zornăind din țurțuri, fracturând sloiuri, îngropând culorile și zidind zâmbetele. O iert doar de Crăciun pe care îl consistă în Sărbători cu blîndeţe si împăcare divină, în roşu si auriu de zurgălăi și în globuri de cristal. Ianuarie se scufundă iar în rece si monocromie usturătoare de ochi, ca lacrimile uscate.

Dar acum vreau sa-ți povestesc cum azi am zîmbit în ger, prima dată într-un veac de luptă cu Iarna. Am zîmbit pentru ca te-am regăsit tot pe tine în bucurie. Sclipeai pe taluzul de omăt neatins, între doi brazi semeți în straie de frișcă cu volane. Sclipeai în paiete de soare pe zăpada proaspăt ninsă, ușoară ca un râs de copil.

M-ai învățat din bucuria ta inefabilă în Ieșirea noastră la mare. Nu o cunoșteam până atunci sau o uitasem într-o copilărie mică și intens reprimată. Așa de sideral strălucea nisipul, din nestemate lichide era strălucirea valului pe care mi l-ai oferit, doar pentru mine. Mi-ai dăruit o plajă, un val, un cer, o pană de pescăruș și un zâmbet dintr-o lume pe care o uitasem într-un veac de singurătate. Atunci am văzut și delfinii. Știi că îi consideram creaturi aproape mitice, într-o mare de-a noastră? Atunci  am început să cred.

Ca există o ieșire la mare.

Așa vreau să cred și acum când ești departe, dar mi-ai lăsat sfetnic de taină, Bucuria ta inefabilă. Ca o să ningă din trena de stele a nopții, că o să se vătuiască zgomotele și răutățile, că o să se troienească uratul, iar întunericul va fi dalb și pufos. Că o să-mi mai fie și cald de hibernarea asta, între paturi moi, cu parfum de ceai și perina din umăr iubit.  Că gerul o să si sclipocească tainic în puzderie de luminițe-licurici.

Dacă o sa vii, o să cred. Că există Ieșirea la Iarnă.

Trezește-te! Ninge în povesti, IubitulmeudinVis.

 

Adela Nour

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone