Balada crinilor care şi-au scris frumos

Balada crinilor care şi-au scris frumos

de Emil Brumaru

 

Trăia într-un oraş din miazăzi

Un crin înzăpezit în datorii

 

Care primea, scrise pe pluş cu lapte,

Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;

 

Oh, pentru cruda lor corespondenţă

Aveau cea mai naivă diligenţă!

 

Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre

Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,

 

Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,

Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

 

Plicuri adânci pudra, sculat din zori

Însuşi directorul caleştilor!!

 

Dar crinul ce trăia în miazăzi,

Fiind înzăpezit în datorii,

 

Îi răspundea din ce în ce mai rar

Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

 

Apoi tăcu de tot. O rouă grea

Strivi parfumul amândurora.

 

Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,

Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,

 

Doar uneori mai trece monoton

Prin bulion un vechi poştalion…

 

Emil Brumaru este un scriitor și poet contemporan român. Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista„ Plai cu boi”, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet.

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on RedditEmail this to someone